Noi locuim la etajul 1 si la fereasta de la bucatarie ne ” bate” in geam un corcodus care este sursa de bucurie pentru noi in orice anotimp. Primavara este plin de flori si ne bem cafeaua bucurandu-ne ochii si nasul de ce ne ofera, apoi fructele verzi pot fi o sursa buna pentru acrit ciorbele, cand se coc fructele ne amuzam copios de « ochiul blocului », si anume un tataie care locuieste la parter si, in mod organizat, intinde folie de plastic pe jos, iar cu batul lung, sa ajunga pana-n varf, scutura si aduna tot ce se poate, sa puna la butoi pentru o tuiculita. Unde are cazanul nu stim ca mirous de tuica fiarta nu e prin cartier. Dar, precis are el un loc.
Tataie asta este un mos simpatic si, cum spuneam, e ochiul secret al blocului. Cred ca orice bloc are cate-un tataie si trebuie sa recunosc ca are farmecul lui. Are o responsabilitate foarte mare fata de bloc si locatari pe care si-o asuma cu toata seriozitatea. Stie cand vine postasul, cand vine omul cu curentul, are cheia de la beci, supravegheaza sa vada daca nu care cumva, doamne fereste, arunci gunoaiele pe langa tomberon, stie cand « doamna de la trei a alunecat pe gheata chiar aici langa scara, si sa ai grija domnisoara, sa nu patesti la fel » , si e vesnic certat cu interfonul, care nu functioneaza asa cum ar vrea el. O supravegheaza si pe doamna administratoare cand incaseaza intretinerea, pt. ca cea veche a fugit cu banii locatarilor iar paza buna trece primejdia rea.
Ca orice batran, ii place vorba si e tare bucuros daca-l intrebi de sanatate, de politica, dar mai ales de problemele administrative ale blocului. Are si o doamna „mamaie” simpatica, care iese dupa el in gradina, imbracata regulamentar in halat de monton, cu basma si cu mainile in sold. Noi banuim ca iese sa-i dea indicatii pretioase dar…cine poate sti, ca n-am stat sa tragem cu urechea, ne-am gandit ca e suficient un om in bloc foarte bine informat.
Acum, de cand cu cosmarul asta alb, imi venea sa-l pup de drag in fiecare dimineata, cand il vedeam cum curata el constiincios aleea, sa nu cada cetateanul sa-si rupa vre-un oscior. E singurul de la noi din cartier care a pus mana pe lopata.
Dar, m-am luat cu vorba si altceva am vrut sa spun, si anume despre copacul fermecat care aduce multe zambete.
Iarna, la noi la fereastra e si hotel si restaurant, noi fiind responsabili cu aprovizionarea. Vin pasarile verzi cu burta galbena (eu le zic sticleti dar nu stiu daca este denumirea corecta ) si sunt tare bucuroase de ” farfuriile”cu mancare pe care noi le oferim cu mult drag.
Dar, sa va dau si voua reteta, pentru ca este foarte simplu si ieftin sa faci o pasare fericita la, cand gerul este aprig. Si, e frumos sa stai dimineata cu cafeaua aburinda sub nas si sa-i vezi cum se bucura de bunatati.
Reteta am luat-o dintr-o carte veche, cu secrete de-ale bunicii, care contine multe sfaturi pentru intretinerea casei si a gradinii si pentru bucuria sufletului, cu care voi reveni in alt articol.
Aveti nevoie de jumatate pachet de margarina, o punga de seminte pentru pasari si o plasa cu ochiuri, nu foarte mari (noi am pastra o plasuta de la portocale)
Margarina se lasa la temperatura camerei pentru a se inmuia un pic, dupa care se pune intr-un castron si se amesteca cu semintele.Din plasa cu ochiuri se formeaza saculeti iar din compozitia din castron se formeaza bilute. Se baga bilutele cu mancare in saculetii formati, se leaga la gura si, mancarea pentru pasari este numai buna de servit.
Mancarea se prinde de crengutele copacilor iar pisica se pastreaza dupa fereastra bine inchisa, pentru a urmari captivata programul de la televizor si pentru a evita discutiile de genul: „scoate vrabiuta din gura, pfiuuuu, pfiuuu, nu e voie sa mananci pasarea, e si ea suflet” (asta in cazul in care sunteti posesorii unei pisici)
Acesta este spectacolul oferit in fiecare dimineata de prietenii zburatori:
Acestia sunt musafirii prezenti zilnic la restaurant. La hotel avem alti clienti, vin doar seara si isi iau zborul dimineata. Dorm ca niste gaini. Uneori sunt 5 clienti, alteori doar 2.
