La Viena am ajuns pentru prima data intr-o zi friguroasa de decembrie. Destul de tarziu, daca tin cont de faptul ca m-am nascut si am crescut in Timisoara, deci destul de aproape de capitala Austriei.

S-a intamplat asa: societatea la care lucram atunci avea frumosul obicei ca odata pe an sa adune toti angajatii, sa-i urce in autocar si, de 1 decembrie sa-i duca sa viziteze o tara straina. Era ca un cadou de Mos Craciun, oferit  in avans. Si, un gest foarte frumos, daca ne gandim ca multi dintre angajati erau oameni simpli, destul de modesti cu bani putini si fara chef de duca.

Cu toate ca excursia a fost reusita, socializare frumoasa, vizitat de locuri dragute, plimbari pe inserat prin fermecatorul cartier Grinzin ( preferat si de Franz Schubert sau Ludwig van Beethoven, am aflat ulterior)  si papa buna la restaurant (acolo am mancat pentru prima data celebrul snitel vienez, care era muuult mai mare decat farfuria) pot spune ca prima impresie nu a fost extraordinara, cand m-am intors acasa am avut sentimentul ca ceva a lipsit.

Nu pentru ca Viena nu ar avea ce oferi, pentru mine este cel mai grozav oras (e adevarat si ca nu m-am plimbat eu foarte mult prin lumea asta dar…am vazut multe locuri frumoase pe unde am fost) dar mi-a lipsit timpul in care sa ma bucur  in ritmul meu de tot ce era acolo, mereu era un program de respectat, lucru de altfel normal, cand sunt organizate excursii cu multa lume nerabdatoare sa o ia in diverse directii.

Dar, am revenit apoi in acest oras frumos de multe ori, l-am cercetat pas cu pas, i-am simtit mirosul iarna la targul de Craciun, l-am iubit toamna cand m-a fermecat cu culorile lui, cu florile de la ferestre si frunzele aramii, cu Dunarea pe care aluneca usor vapoare,pe teraesele carora canta orchestre, cu oamenii calmi imbracati frumos, i-am descoperit muzeele, iarba lui mi-a mangaiat talpile desculte prin parcuri, am participat alaturi de el  si de oamenii lui la festivalul toamnei, la festivalul filmului, i-am cercetat imprejurimile (m-a fermecat  traseul romantic, cunoscut la ei ca romantikstrasse).

Orasul acesta mi-a oferit multe bucurii si sunt sigura ca mereu ma va intampina cu ceva nou si frumos, care sa-mi bucure sufletul.Eu l-am pus pe lista cu locuri obligatorii de vazut intr-o viata.

Dar, m-am luat cu vorba si de fapt despre gradina zoologica de la Schonnbrunn vroiam sa povestesc, pentru ca tare mi-a placut .Poate ca  a fost dragoste la prima vedere din cauza ca pe aleea ce ducea spre una dintre intrari  m-au intampinat cateva veverite topaitoare. Au venit spre mine, m-au privit intrebator si s-au apropiat timid, parca invitandu-ma sa vad minunatiile de peste gard. Precis le-au tocmit oamenii aceea sa atraga clientii, ma gandesc eu ca la avans si lalichidare vin cu desaga in varful batului sa-si ia remuneratia compusa din nuci, ghnide si alte bunatati.

Si, am intrat si am ramas placut impresionati, in special de conditiile in care sunt tinute animalele, cat mai asemanatoare cu mediul lor natural.

Pana sa vad aceasta gradina zoologica nu prea eram eu  bucuroasa sa vad animale tinute in custi, pentru a bucura ochiul  privitorului dar, mi-am schimbat un pic parerea. Animalele erau sanatoase, frumoase, voioase si voinice, cu casute dragute si cu pofta de imperechere. Si, parca totusi e important sa stim cu totii ca vaca nu este mov, cum se vede la televizor.

Am vazut aici asa: (in ordinea preferintelor) pinguini imperiali, cu frac (papionul le lipsea), inca un fel de pinguini mai pitici cu freza deranjata, foarte simpatica de altfel, veverite responsabile cu aducerea zambetului chiar si pe cele mai incruntate fete, ursi pitici ce isi faceau siesta, girafe increzute, hipopotami grasani cu ochi aparent blanzi, niste rozatoare din familia suricatelor, nu stiu exact cum se numeau, care isi consumau “noaptea”  nuntii in vazul tuturor, alte suricate ce aveau probleme cu greutatea (un fel de bilute cu blana, ochi si urechi), un magar albinos cu ochii albastri care tare ne-a mai placut, in ciuda zgomotului infernal pe care il facea certandu-se cu vecinul ponei, ne-am intalnit si cu domnul tapir si sotia lui, si cu un furnicar, asa de simpatic de-ti venea sa-l pupi in varful nasului ala lung si putin paros, pesti, meduze si alte inotatoare colorate, maimute (recunosc, astea nu prea mi-au placut, parca prea seaman cu noi), lilieci mari si mici si multe alte suflete blanoase, colorate, pufoase sau inaripate, numai bune sa-ti bucure retina si sufletul.

Dar, mai bine va arat cateva fotografii din Arca lui Noe, pentru ca eu nu prea am darul vorbirii si, vorbeste  lumea ca o fotografie spune mai mult decat 1000 de cuvinte.

idei de vacanta
Noaptea nuntii
pinguin
Pinguin curios
idei de vacanta

Mini elefantel

idei de vacanta
Magele handmade 😀
idei de vacanta
Decoratiuni Hallowen
idei de vacanta
Ciufulici
pinguini imperiali
Momente romantice
idei de vacanta
Rozatoare supraponderala
destinatii turistice
Magar alb cu ochi albastri
destinatii turistice
Relaxare la ceas de seara