Acesta este locul care m-a fascinat cel mai mult in calatoria facuta de curand.Are ceva magic locul acesta, parca e poarta spre o lume de basm, cand razele soarelui se strecoara printre copaci pana la apa, parca ceva magic se intampla.
Se ajunge destul de usor aici, noi am fost de la Oravita cu masina pana la Podul Beu. Drumul frumos, cu peisaje pitoresti, asfaltat (chiar daca are o singura banda) m-a impresionat.Apoi, de la Podul Beu am mers pe jos. Se poate ajunge si cu masina, este un drum forestier destul de bun dar, cum mersul pe jos face piciorul frumos si cum scopul excursiei era sa ne bucuram de natura si sa ne punem in miscare oasele intepenite de statul la birou, am facut o drumetie minunata. Si, tropa tropa prin padure, pe langa raul Beu, dupa vreo 2 ore am ajuns la Pescarie, dupa 2 ore jumatate la Ochiul Beu. Putin mai sus, cam la jumatate de ora de mers, traseul ajunge la Cascada Beusinita, care este destul de spectaculoasa.
Apoi ne-am luat casa mobila in spate, am mai mers cam o ora si am campat la Cantonul Damian, intr-o poiana pe malul Nerei , o zona extraordinar de frumoasa si salbatica. Acolo am vazut veverite, care din pacate au fost destul de timide si nu au stat la fotografiat. Si, cei mai multi fluturi colorati pe care i-am vazut vreodata.
De la cantonul Damian incepe traseul prin chei, care ofera de toate. Treceri prin apa, treceri pe cabluri, prin tuneluri sapate in stanca, izvoare cu apa rece si peisaje extraordinare. Cuvintele sunt putine pentru minunatiile pe care le adapostesc Muntii Nerei. Am fost placut impresionata de numarul turistilor straini pe care i-am intalnit pe traseu, in special cehi, foarte prietenosi si foarte fascinati de ce ofera aceasta tara.
Daca aveti drum prin zona si daca iubiti natura si muntele va sfatuiesc sa vizitati si aceste locuri, pentru ca au multe de oferit.Eu nu pot exprima in cuvinte bucuria pe care mi-au oferit-o.
Mai multe detalii despre accesul in zona si despre ce trebuie sa stiti cand va aventurati la drum (Cheile Nerei mai sunt renumite si pentru Vipera cu corn, noi din fericire nu ne-am intalnit cu ea, am gasit doar un serpisor de apa ce parea chiar prietenos) precum si fotografii, facute de oameni mai talentati ca mine, gasiti aici:
