Sunt incantata sa observ ca nu sunt singura persoana ce indrageste acele lenjerii brodate. De fapt, toata aceasta nebunie cu broderia a plecat de la bunica mea. Toata copilaria mi-am petrecut-o printre carti, ate, materiale si masina de cusut a mamei. La inceput recunosc faptul ca m-au atras doar cartile. Si cat era ziua de mare citeam orice tip de carte pe care il aveam la indemana.

Dar cel mai  mult imi placea sa stau sa citesc in gradina in zilele frumoase, cu mult soare. Insa dupa ce am mai crescut putin mi-am dat seama ca activitatea pe care o invatasem de la bunica in materie de broderie ma relaxa din alte activitati. Desi la inceput mi s-a parut destul de straniu acest lucru mi-a fost putin cam team sa-i spun mamei ca imi place sa cos cu acul la aceasta varsta.

Dar pana la urma mama a observat singura de ce sunt atrasa si de ce nu, ca mai apoi sa ma ajute sa inteleg mult mai multe lucruri in ceea ce priveste broderia. De fiecare data cand terminam ceva de brodat imi spuneam – hai ca nu a fost chiar atat de rau – si de fiecare data zambetul imi reaparea pe buze fara sa-mi dau seama de asta. In prezent ma bucur de toata priceperea mamei si mai mult decat atat mi-am realizat singura broderia pentru una dintre rochiile mele preferate.

De altfel am inceput sa-mi brodez si lenjeria de pat, iar asta ma incanta si mai mult. In schimb am invatat sa ma bucur de compania mamei si a bunicii – pare destul de interesat lucrul la comun, eu care sunt obisnuita sa lucrez doar pe laptop…